Cele mai recente stiri


Cele mai citite stiri


Ultimele cautari

Acesta e locul din DELTA unde TURISMUL a batut pescuitul! Povestile sunt superbe

publicat 2020-07-18 09:01:56 (Money.ro)

Acesta e locul din DELTA unde TURISMUL a batut pescuitul! Povestile sunt superbe Sfantu Gheorghe, o alta lume Bratul Sfantu Gheorghe se uneste cu marea ca si cum ar fi trasa o linie cu creionul, asa pare de pe plaja salbatica. Valurile se sparg parca brusc de acea linie, care nu e deloc imaginara, iar uneori iau intorsaturi neobisnuite. Culoarea marii intalneste culoarea apei dulci si devine totul magie, mai ales ca Bratul Sfantu Gheorghe e lat de vreo 500 de metri din mal in mal la varsare. Sigur ca oamenii locului nu vad totul romantic, au murit destui prin zona aceea, la pescuit mai ales, unde sunt niste vartejuri si curenti puternici, "de forfecare", si care nu i-au mai adus la suprafata niciodata pe nefericiti. Specialistii in navigatie explica faptul ca exista niste praguri de nisip, rezultat al intersectarii celor doi curenti razboinici - al marii, pe directia nord-sud, si al Dunarii, pe directia vest-est -, precum si al depunerilor aluvionare ale fluviului. Pragurile se intind in largul marii de pe malul stang al bratului pe vreo doi kilometri, fiind foarte periculoase pentru ambarcatiuni. FOTO: Adina Osan Sfantu Gheorghe are o frumusete stranie, aparte, cu ulite pline de praf fin, galbui, cu casele sale micute, dar cu gradini bogate in preajma, cu oamenii batuti de soare si vant, pe care ii vezi cu treaba tot timpul, cu vocile lor care incep si saluta in romaneste si apoi continua la repezeala cateva replici in hohola, un dialect ucrainean, dar mai ales cu vraja aruncata de Dunare dintr-o parte si de mare din cealalta. Plus cea mai lunga plaja din Romania, de aproximativ 30 de kilometri, salbatica si revendicata de vietati diverse, de la viespi si fluturi la chire de mare, pelicani, vaci si cai. Doar pasari inventariate sunt peste 300, inclusiv ambele specii de pelican din Delta, cel comun si cel cret. Orice ai vrea sa faci in acel loc se leaga de Dunare, de mare si de peste, indiferent ca e vorba de trecut sau de prezent. Mai nou, si de turism, pentru ca din sutele de pescari localnici de acum ceva decenii au mai ramas cateva zeci, iar multi s-au reprofilat cu activitati de turism sau "lucreaza prin alte parti", zic batranii, si isi iau permis "asa, ca sa aiba cand au nevoie". Lor li se alatura oameni veniti din alte parti, unii stabiliti definitiv, altii doar cu afaceri turistice sezoniere. Nea Iosif, pescar pensionar "activ" si amintirile sale Peste nici o luna, Iosif Axente va implini 75 de ani. A fost pescar de la 17 ani si jumatate, pana s-a pensionat la 50 de ani, si zice ca a fost norocos sa prinda legea asa, ca "acum, nu-i mai pasa nimanui de drepturile pescarilor si de munca lor grea, ii pensioneaza la 65 de ani!". A adunat peste 30 de ani buni de pescuit, la care se adauga si stagiul militar de un an si patru luni, la "CSA Steaua". "M-au angajat in 15 martie 1964. Pe atunci erau vreo 5-600 de pescari in Sfantu Gheorghe din vreo 1000 de locuitori. Acum, daca nu-i socotim pe cei veniti din alte parti, suntem vreo 3-400. Am vrut sa ma fac marinar, pentru ca iubesc marea, dar nu am reusit. Am vrut sa ajung in flota de pescuit oceanic, dar nu mi-a iesit nici aia. Totul mergea pe pile, ca acum, ca greu mai schimbam mentalitati. Am vrut si sofer, dar am ajuns pescar. Acum, trebuie sa recunosc ca nu prea mai mananc peste, imi place puiul, dar nu cel de casa, ca e atos" , spune razand Nea Iosif. FOTO: Iosif Axente, Arhiva personala Incepe si deapana amintiri din vremurile sale, despre care spune ca sigur au fost mai bune dintr-un punct de vedere: se avea grija de pescari. Statul, ca el ii platea, le dadea echipament, le asigura conditii, dormitoare, masa si remuneratii pe masura, iar oamenii trageau tare sa atinga "cota" impusa. Iarna, daca nu aveau ce pescui, pregateau carlige pentru sturioni, mergeau la recoltat stuf sau cine stie ce sarcini mai primeau, dar erau platiti, "nu ca acum". "Aveam o placuta neagra pe perete pe care scriam cat am prins in fiecare zi. Planul era, de exemplu, de 80 de tone pe luna. Si notam tot, eram pe brigazi de pescari. Se scriau si fruntasii, si codasii!", zice veteranul pescar. Din 15 martie incepeau pregatirile pentru pescuitul la scrumbie pe Dunare, iar in cateva zile se dadea startul. Se mai pescuia la hamsii, stavrid, rizeafca mica sau mare, dar spectacolul era la sturioni. Acolo mergeau doar pescarii specializati pe sturioni, doar asta faceau. "Din cei 5-600 de pescari din vremea aia, vreo 90-100 erau doar la scrumbie. Vedeai 70 de barci pe Dunare, la foc continuu. Iti luai rand si incepeai, apoi aveam dormitoare plutitoare, paturi, apa calda, toate conditiile. Acum, pescarii traiesc tare rau. Dar, pe atunci nu aveam conditiile de acum, adica GPS, de exemplu, aveam talianul (unealta de pescuit tip capcana) si mila lui Dumnezeu. Rezervatia Biosferei Delta Dunarii gestioneaza permisele de pescuit industrial acum. La noi sunt vreo 120 de permise. Primavara sunt toti la scrumbie si apoi raman vreo 10" , povesteste Iosif Axente. Mai lucreza si acum la confectionat taliene, un mestesug pe cale de disparitie in comunitatile pescaresti. Sunt fabricate de firme pe banda rulanta. Nea Iosif stie pe de rost fiecare pas pentru a obtine un talian "ca pe vremuri". "La confectionarea lui lucram cam patru pescari, vreo 45 de zile, zi de zi. Se faceau si la Sulina pentru flotele de pescuit, iar acum plasele de scrumbie, crap, salau se fac la Tulcea. Puneam un metru de funie si 1.30 metri de plasa, sa nu fie prea incordata. Faceam camera de prindere, anticamera inspre larg, peretele de coasta inspre mal, pe directia nord-sud. Camera avea 30 de metri, anticamera 14, peretele marin 64 de metri, iar cel de coasta 16 metri. Se bateau pari de salcam, tarusi, cu pompe, iar o rama din sarma galvanizata mergea jur-imprejur pe tot talianul" , zice dintr-o suflare pescarul. Dar recordurile? Cum era cu recordurile? Cota era una, dar mandria lor de pescari, alta. "Recordul la scrumbie de care stiu a fost prin 1975, intr-o seara de mai, la talian. 22 de tone de scrumbie, iar brigada de pescari a prins 122 de tone in acea luna. Iermoghen Stefanov era sef de echipa. In anul acela s-au prins 900 de tone de scrumbie". Sturionii, Fata Morgana a pescuitului romanesc de un deceniu si jumatate Din 2006, in Romania exista interdictia la pescuit sturioni pentru revitalizarea populatiei din Dunare si Marea Neagra, interdictie care ar urma sa expire in aprilie 2021. Oamenii din Sfantu Gheorghe nu sunt incantati de povestea aceasta si au tot felul de variante, inclusiv ca "toti astia de rang mare din tara asta, dar si din Europa si-au facut crescatorii si li se strica afacerile". Miza nu este carnea acestor pesti, care exista de vreo 200 de milioane de ani pe Terra si ajung sa traiasca peste 100 de ani si sa cantareasca sute de kilograme. Miza este reprezentata de icre. Morun, cega, pastruga sau nisetru. Acestea sunt cele patru "tinte" din Romania, iar morunul este cel mai pretios, pentru ca nu se gaseste in orice mare a Europei. Caviarul! O afacere la prima mana pentru pescari, iar apoi pentru intreaga lume, in functie de cate verigi se adauga pe lant. Doar ca pescarii nu ar castiga nici acum, cum nu castigau nici in urma cu zeci de ani prea mult. Insa interdictia inseamna si ceva mult mai rau in prezent: braconajul! FOTO: Adina Osan Romania este "ravnita" dintotdeauna pentru morun. Nea Iosif spune ca atunci cand s-a angajat, in 1964, a prins chiar anul cu record de caviar la sturioni: 1.000 de kg. "Totul mergea la export, in RFG (Republica Federala Germania - n.r.). Tot luau, mai ales morun! La consum intern ramanea doar morunul prins in carlige care avea rani. Era vreo 4-5 lei kg de sturion, acum nu stiu, vreo 40-50 de lei, daca ai de unde, de prin crescatorii? Toti cu rang mare au helesteu de sturioni acum. Pe vremuri aduceam 2-3 tone de sturion pe zi. Erau milioane de carlige in mare, carlige cat palma, puse la 20 de centimetri pe kilometri intregi. Zic unii ca pescuitul ca atunci era barbar, ca prindeai morunul si trebuia sa-i dai cu maciuca in cap. Peste de vreo 200 de kilograme, nu aveai ce face, iti rasturna barca, asa era de puternic. Dar nu pescuitul nostru a redus populatia de sturioni! Ca nu braconam, munceam si pescuiam ce era de pescuit, pe munca cinstita! " , zice cu naduf pescarul de aproape 75 de ani. Nea Iosif isi permite sa spuna lucrurilor pe nume. El si inca doi pescari mai traiesc din cei care au facut greva pe vremea lui Ceausescu pentru drepturile pescarilor. Motivul poate parea acum mai putin important: au refuzat sa iasa in larg pentru ca nu li s-a dat talianul pe care il facusera cu mana lor si se incerca favorizarea altei brigazi. Nu au fost pedepsiti, nici amendati. Dar au protestat in vremuri in care nu deschidea aproape nimeni gura! Are trei copii, nepoti si 1.600 de lei pensie. Spune ca nimeni nu mai intelege ce insemna munca de pescar, frigul din oase, marea potrivnica, moartea vazuta cu ochii de zeci de ori. "In fiecare noapte plecam de acasa, pupam copiii si sotia si nu stiam daca ma mai intorc. Acum mai ies din cand in cand la un pescuit, am permis sa prind pentru familie, dar mi se rupe sufletul sa vad ca meseria asta se pierde. Le-as spune tinerilor sa nu mai plece, sa stea si sa faca meseria de pescar. Mare pacat ar fi sa se piarda! Nu am facut politica nici pe vremuri, recunosc ca am fost UTC-ist, dar nu membru de partid. Dar, acum, bine ar fi sa se mai uite de la ministere si pe la noi, ca greu o duc pescarii!" . FOTO: Adina Osan Langa el, la o dulceata de smochine, e sotia Mihaela. Nici ea nu-si arata varsta, e cocheta si zambitoare. "A fost un cosmar fiecare zi in care pleca si nu stiam daca se mai intoarce. Dar, cu credinta in Dumnezeu, uite ca suntem si acum impreuna!" . Povestea caviarului din vremea cand Romania era in topul mondial Cherhanaua veche din Sfantu Gheorghe, cea unde ajungeau tone de peste si caviarul, este aproape o ruina in prezent. Este inclusa in circuitul de excursii organizat de pensiunile din comuna si de pescarii care se ofera ghizi pentru turisti. Reprofilare, cum zicea Nea Iosif! Exista si cherhanaua noua, unde oamenii predau ce prind pana la ora 12.00. E curata, vopsita in alb, dar cam pustie! Semn ca nici nu mai are rost sa fie comparatele cifrele "capturilor" cu cele din trecut. La vremea sa, cherhanaua veche a fost un mini-orasel: cu propria uzina electrica si canalizare, spatii de dormit si servit masa pentru angajati, cu fabrica de gheata, ghetarie, afumatorie pentru peste, cu peste 50 de cazi pentru sarat scrumbie, iar o cada suporta patru cicluri de sarare a cate 1,5 tone, plus gradina de flori si pomi fructiferi, cu femeie angajata special pentru ingrijirea lor si cate si mai si cate. Pe atunci, era cea mai mare din Delta si cea mai performanta. La Revolutie s-a distrus tot, nu a contat ca utilajele si dotarile erau in pas cu vremea, "s-a facut totul praf", zice doamna Natalia. E pensionara si ea, locuieste tot in Sfantu Gheorghe si a fost laboranta/CTC-ista incepand din 1965. Pe atunci nu-i pasa nimanui de caviar si de afaceri . "Era totul ca intr-o familie. Mancam icre impreuna dupa o zi de munca, nu pentru ca erau ceva iesit din comun" , explica ea. De prin 1966 au inceput insa sa apara turistii interesati, iar "pescarii au vazut altfel lucrurile". "In 1966, era 25 de lei kilogramul de icre. In 2006 era vreo 10 milioane de lei vechi un kilogram in placenta, iar acum o fi vreo 20-25 de milioane, nu stiu. In 1968 se pescuiau 27 de tone de sturioni pe zi, iar ca record imi amintesc de 137 de kilograme de icre intr-o singura zi" , povesteste doamna Natalia. Ce insemna acum mai bine de cinci decenii munca sa de laborant intr-un domeniu care astazi implica o piata de miliarde de euro si tehnologie incredibila? "Venea sturionul nedesfacut. Participam ca laborant, pentru probe, mostre. Se taia pe lung, se scotea placenta, iar icrele se puneau doar in lighene de inox sau email, niciodata de plastic. Se curatau doar cu apa de izvor de la Babadag, curata, nu cu apa de Dunare, care era plina de microbi. Erau depozitate si spalate in cada cu apa nelimitata, iar apoi erau trecute prin sita din par de cal. Inainte se treceau prin priboi, o rama din ata de canepa. Icrele erau colorate de la gri petrol la negru. Foarte rar aveam icre albe. In lighene se punea apoi saramura fiarta, din sare de Cacica, 342 de grame la un litru de apa, iar temperatura era de 24 de grade Celsius, timp de 1-2 minute. Obligatoriu! Daca era o diferenta de 2-3 grade se refuzau la export. Se puneau in cutii, care erau intre 125 grame si 1,5 kilograme. Cererea era fixa si aveam permise 2-3 grame eroare" , spune pe nerasuflate fosta laboranta, ca si cum ar fi inca in cherhanaua veche in acele zile. FOTO: Adina Osan Aceasta era metoda ruseasca, spune ea, folosita pana in 1984, cand un iranian reprezentant al industriei de profil din RFG, de la Hamburg, le-a propus o metoda care nu mai implica saramura, ci doar conservarea in sare de mare. " Noi exportam in RFG, ei erau foarte interesati de noi, desi pescuiau in Marea Caspica, doar ca acolo nu era morun, iar noi aveam. Ne trimiteau colete din RFG cu sare de mare si trebuia sa respectam la milimetru totul. Daca puneam mai multa sare, icrele faceau spuma, nu ni se permiteau greseli. Mai puneam Borax, dar dupa doar 6 luni a fost interzis in RFG, asa ca s-a renuntat" . Toate bune si frumoase pana a venit Revolutia, cand "totul s-a destramat, companii de stat, tot in domeniu!". In anul 2000, doamna Natalia a plecat de la cherhana, iar trei-patru ani mai tarziu aceasta s-a desfiintat si, treptat, a ajuns semi-ruina pe care o pot vedea turistii in prezent. Doar din barca cu care merg in excursie pe canale! Localnicii spun ca a fost facut intentionat totul, pentru ca cine a cumparat totul dupa desfiintare sa vanda acum pe vreo doua milioane de euro. Oficial, nu exista informatii insa, iar localnicii se feresc sa dea alte amanunte! Din 1 ianuarie 2000, deja pensionata, fosta laboranta la cherhana a mai lucrat in domeniu timp de sase ani in mediul privat. A renuntat la meserie in acelasi an cu impunerea interdictiei de pescuire la sturioni in Romania. La 14 ani distanta spune ca pentru a testa care este stadiul populatiei de sturioni din Dunarea si Marea Neagra ar trebui "sa mai fie si pescari", dar pe de alta parte le ia apararea. "Au interzis pescuitul la sturion, dar oamenilor nu le-a adus nimeni vreo compensatie. I-au lasat balta, ai nimanui!" , spune doamna Natalia. Icrele de morun, "mai grase, mai savuroase" Dupa zeci de ani munciti in lumea caviarului, intrebarea urmatoare vine firesc: care sunt cele mai bune icre negre romanesti? "Cele de morun, eu asa cred. Sunt mai grase, mai savuroase. Cele de pastruga sunt mai slabe, iar cele de nisetru sunt asemanatoare cu cele de morun, dar gustul difera, e mai amarui cumva. Icrele de morun sunt si cele preferate de multa lume". Cherhanaua veche a cunoscut, indiscutabil, vremuri glorioase, cum ar fi anul 1975, cand productia a fost de 3.250 de tone de scrumbie, explica fosta laboranta la cherhana. De ce se intampla asta la Sfantu Gheorghe? Pentru ca la 1 aprilie intra prohibitia la pestele de apa dulce si toti pescarii "migrau" la prins scrumbie in buza marii. "Sulina era navigabil si nu se pescuia, iar atunci veneau pe Bratul Sfantu Gheorghe. Aveam trei schimburi, doua de femei, iar ultimul de barbati. Iarna se colecta gheata, la noi intrau in ghetarie 960 de tone, la Ciotic 940 tine, iar la Ivancea 920 tone. Erau vremuri in care Dunarea ingheta, eu am trecut-o de cinci ori cu piciorul intre 1965-1989. Daca se termina cu gheata, ne trimiteau peste oceanic de la Tulcea, urmau pregatirile pentru primavara, tot timpul era ceva de facut si erai platit. Munceai pe rupte, dar platit!" . FOTO: Politia Romana Un record la capitolul sturioni, din amintirile doamnei Natalia, este un exemplar de morun de 420 de kilograme si care avea 51.50 kilograme de icre. "Nu conta cine si ce a prins. Asta stiau pescarii intre ei, stiam cu totii, dar noi eram anonimi. Laudele mergeau la cei de sus, la partid, la judet si la minister. Exista Militia Deltei, Securitatea si cati si mai cati care ne controlau. Icre nu era voie sa ducem, sigur ca oamenii se mai descurcau, dar nu se fura cu kilogramele. Mai ales ca icrele erau pe categorii. Cea superioara si a I-a mergeau la export, a II-a si a III-a in tara. Totul era supravegheat!" . Conditia pescarului din prezent este deplansa de femeie. "Privatizarea in acest domeniu a fost prost inteleasa. Pescarii sunt platiti acum doar pentru ce prind, fata de acele vremuri, cand li se asigura un venit si dupa ce faceau alte munci necesare. Acum, iau 2 lei pe ce prind si ii dau pe rachie poate, si cu ce raman? Pacat de oamenii astia buni care au mai ramas. Acum nimeni nu se mai ingrijeste de ei pentru pensie. Unii au murit de tineri, le-au ramas sotii tinere, care erau casnice si nu au nimic. Eu am adunat 48 de ani in cartea de munca, dar cati dintre pescari pot spera la asta? Mai avem vreo 30, daca mai sunt atatia pescari adevarati in Sfantu Gheorghe! Este tare grea viata de pescar, dar atat de frumoasa!" , incheie doamna Natalia, ramasa pe ganduri. Este printre specialistii care au prins vremurile de glorie ale Romaniei in topul mondial al comertului legal cu icre negre, dar si vremurile in care sturionii nu erau braconati cu orice pret in Dunarea si Marea Neagra. 100 de grame de icre de morun se vand acum de la 100 de euro in sus, depinde de sursa, metropola si restaurantul in care te afli. De kilogram nici nu are rost sa pomenim! Intre timp, in Sfantu Gheorghe amintirile unor oameni ca Nea Iosif sau doamna Natalia se estompeaza, la fel ca si lumea in care au trait, aproape disparuta! Tot la trei case in comuna sunt reclame pentru cazarea turistilor, excursii pe lacuri, in padurile ancestrale din zona sau la Insula Sahalin, cum se numeste in original, o minunatie oferita de ape si unde pelicanii si starcii cenusii, dar nu numai, se bucura de linistea ravnita. Cum se face storceagul, reteta celebra din Sfantu Gheorghe? La una din cele trei unitati turistice acreditate oficial in Sfantu Gheorghe, Dorina (57 de ani) bucatareste de zor. Peste, normal! De 16 ani lucreaza in domeniu, iar inainte a fost patru ani ziliera in constructii, iar mai inainte casnica, asa cum sunt mai toate femeile din zona. E atipica oarecum, pentru ca nu se sfieste sa povesteasca si despre cum creste porcul pentru Craciun. "Sunt casatorita de 37 de ani, iar la nunta am primit un purcel, asa ca de atunci eu cresc si porc de Craciun. Fac de toate din el, ca toata lumea, carnati, toba, slanina si burta in sare, de toate. Ne tine 3-4 zile si apoi ne intoarcem la peste. Asta ne place! Uite un fel mai special, fac la sarbatori, este scordalea. Adica un peste mai bun asa, o stiuca, o pastruga, tinuta la sare o ora, apoi fiarta si maruntita. Iar peste ea, in farfurie, se pune un piure de cartofi facut cu ulei, usturoi, un pic de otet. E foarte buna!" , explica Dorina. FOTO: Adina Osan Apoi povesteste ce gateste turistilor la pensiune, totul din peste. Normal! Protap la cuptor, zacusa de peste, bors, storceag si multe altele. Cu storceagul e mare poveste, toti turisii pasionati intreaba de cum ajung. "Baza pentru storceag e ca o supa de legume, cu ardei rosu, cartofi, morcovi, telina, leustean neaparat. Pestele se taie cubulete, tot pestele, se tine la marinat cu otet si sare, maximum o ora, apoi se amesteca cu supa si se drege cu zer de lapte de vaca si smantana dulce. 2-3 clocote ii trebuie si e gata! Turistilor le place, si-au schimbat gusturile, experimenteaza si invata, iar eu ma bucur ca le pot oferi din bucataria noastra" , spune Dorina si continua cu amestecatul in oalele de pe foc pline de bunatati. Cu ochii e si pe chelneri, cinci tineri cu varste cuprinse intre 17-19 ani, care castiga si ei un banut in sezon, toti veniti din Tulcea si imprejurimi. Doi frati gemeni, Florin si Dani, Geanina, Georgiana, si Mita. Se ajuta cum pot in fiecare zi, fiecare cu povestea sa de viata, de inceput de viata! Pentru ca nu prea stiu ce vor face din octombrie incolo! Scoala, pandemia, planuri de plecat in Spania, Bac picat de rezolvat, facultate sau nu.... O ulita mai incolo se aud tipetele de bucurie ale copiilor in drumul spre plaja. Unii stau in statia de la capat a trocariciului, asa se numeste mijlocul de transport pe care noi, ceilalti, il stim de copii de pe litoral drept titicar. Un drum spre plaja aflata la vreo 2-3 kilometri costa 3 lei. Patru-cinci firme se ocupa de acest business. Remorci vopsite vesel, cu bancute, acoperis si trase de masini 4x4 transporta zilnic turistii. Mai putin intre orele 13.30 - 16.30, cand e interdictie pentru linistea localnicilor. Paralel, pe dig, la punctul de debarcare/imbarcare Navrom Tulcea e forfota mare. Zilnic vin noi turisti sau simpli bastinasi cu cumparaturi. Totul se incarca in carute, in roabe, in motorete, in troscolete, orice doar sa nu fie autovehicule, care sunt interzise in zona Biosferei fara permis special. FOTO: Adina Osan E un loc aparte! Departe! Si in care se traieste greu in afara sezonului turistic, dar despre iarna din Sfantu Gheorghe nu vorbeste nimeni, niciodata! Poate pentru ca raman doar o mana de oameni, zisi si oamenii locului sau pescari adevarati! Si mai raman, poate, cativa sturioni, care au, in sfarsit, liniste!  

citeste mai mult...
Alte stiri de la Money.ro:
Prefectura din Fukushima a deschis un muzeu legat de cutremurul si dezastrul nuclear din 2011
Nicusor Dan, noi DEZVALUIRI despre "caracatita infractionala" din primaria CAPITALEI
Ministerul Agriculturii vrea sa majoreze la 65 milioane de lei schema de ajutor de stat in sectorul cresterii animalelor
ȘOC in BELARUS! Mascatii au retinut-o pe strabunica simbol
Exista dascali minunati! Invatatoarea care si-a transformat bucataria in sala de clasa
Gheorghe Gheorghiu are propriile "emoji", dupa moda lansata de Lady Gaga
MANDACHI si GODINA, cearta cumplita: “Esti un bulbuc de sapun umflat artificial. Mai du-te-n … mea”
DRAMA la spitalul din IAȘI! Un bolnav de COVID-19 n-a mai rezistat
TATARU, declaratie ceva mai optimista dupa recordurile negative din aceasta saptamana
Și FIREA are un sondaj: "Eu am 40-43%"
BREAKING NEWS! Testari putine, numar de infectari foarte mare
Adevarul din spatele disparitiei lui Marius Dragomir, cel mai de succes cantaret din anii '90. Este mason, recent decretat "Artist emerit si membru al Academiei Teutone"
Orban, despre rectificarea bugetara: Ne vom bate in Parlament/ Suntem pregatiti si pentru orice alta situatie, astfel incat sa impidicam ca PSD sa faca rau Romaniei/ Nu putem accepta ca PSD sa-si bata joc de tara asta si sa conduca Romania spre nicaieri
UE cauta sa adopte noi reguli pentru a penaliza gigantii tehnologici
BASESCU o incolteste pe FIREA! Și-a facut toate testele